×

Observație

There was a problem rendering your image gallery. Please make sure that the folder you are using in the Simple Image Gallery Pro plugin tags exists and contains valid image files. The plugin could not locate the folder: media/k2/galleries/364

16 mai 2015


In Ceptura, la releu

Dupa aproape doi ani ne-am intors cu Turul ciclist al cramelor in Ceptura, mai precis la cramele SERVE, DAVINO si ROTENBERG.

De ce ne-am intors in Ceptura, asa de repede, pentru editia a VI-a ?

Pai, zona e pitoreasca, cramele sunt primitoare si au vinuri bune, distanta fata de Bucuresti este mica si mai sunt suficiente alte argumente pe care le puteti gasi si voi.

Sambata, 16 mai 2015, in jur de 90 de ciclisti ne-am adunat la ora 10h00, in curtea cramei SERVE, pentru a pleca pe traseu.

Desi am avut emotii mari cu prognoza meteo pentru ziua turului, acestea doar ne-au tinut in priza, dar, in cele din urma, nu s-au justificat. Vremea s-a dovedit excelenta, ideala pentru astfel de evenimente.

Probabil ca va intrebati de ce am ales numele ”In Ceptura, la releu” pentru un articol despre ciclism si crame, mai precis despre un tur al cramelor pe bicicleta ?

Prima parte a titlului este evidenta, cramele vizitate se afla in comuna Ceptura, insa cea de-a doua parte, mai putin evidenta, are o mica poveste.    

Organizatorii, adica Lucia, Nicusor si sussemnatul, au ajuns dis – de - dimineata in Ceptura pentru a marca traseul.

Fiind deja plini de energie si voie buna, la sosirea ciclistilor, ne-am tinut de sotii. Cum sosea un participant, ii aratam releul de pe varful dealului, care parea a fi la linia orizontului, vizibil totusi din curtea SERVE, si ii spuneam:

Vezi releul din varful dealului ? Acolo trebuie sa ajungem, iar dupa releu incepe greul: coborarea.

Participantii, sculati cu noaptea in cap intr-o zi de sambata si putin buimaci, procesau informatia, dar se gandeau ca totusi nu au venit la un concurs de mountain bike.

Traseul de 20 km urca sinuos pe dealurile Cepturii si coboara pe ultimii 5 km pe soseaua asfaltata. De dificultate medie + , acesta s-a dovedit a fi usor pentru unii participanti, mai greu pentru altii, dar cu siguranta pitoresc pentru toti.

Intrucat au fost cativa participanti care au inchiriat biciclete si era nevoie de pregatirea acestora, ca sa nu-i facem pe ceilalti ciclisti sa astepte, am decis sa spargem plutonul - o companie, ca marime, mai degraba - in doua.

Lucia si Nicusor au insotit, in masini, primul grup, avand grija ca nimeni sa nu se rataceasca si acordand asistenta pe traseu.

Eu am plecat pe bicicleta in fruntea celui de-al doilea pluton, cam la 30 de minute dupa plecarea primului, atunci cand toti ciclistii au intrat in posesia bicicletelor.

Nu departe de crama ROTENBERG, cand traseul ales face dreapta si se iese de pe asfalt, m-am oprit si i-am asteptat pe toti din grupul meu. Cand sa ma urc din nou pe bicicleta si sa merg dupa ei, vad la vreo 400 m departare un ciclist care se apropia, desi credeam ca nu mai este nimeni in urma. Il astept, usor mirat, si il intreb daca mai este cineva in urma lui. Mi-a raspuns sec, continuandu-si drumul:

Nu stiu! Eu sunt la a doua tura !

Ok, mi-am spus, avem performeri printre noi ! Merita un premiu ! Inca o tura !

M-am urcat pe bicicleta si am continuat drumul, pe dealuri, incurajandu-i pe cei care nu aveau conditia fizica a ciclistului mentionat mai devreme, cu formula:

Mai avem putin ! Ajungem in 10 minute ! Am tot repetat formula asta cel putin o ora si jumatate !

Brefingul facut inainte de plecare a functionat intrucat ciclistii au fost disciplinati si nu s-au inregistrat evenimente nedorite. Cativa dintre ei au considerat ca traseul ales a fost o provocare, dar peisajul din varful dealului a meritat tot efortul depus.

Prima crama la care ne-am oprit a fost crama DAVINO. Impartirea grupului in doua s-a dovedit o idee inspirata, intrucat primii ajunsi au si intrat la vizita si degustare, eliminand timpii de asteptare.

Echipa DAVINO, formata din Calin, Bogdan si oenologul cramei, Bogdan Costachescu, ne-a intampinat si a insotit grupul in turul obisnuit. Am degustat Iacob alb 2014 ( in avanpremiera ) si Domaine Ceptura rouge 2011.    

La plecare, a fost mai greu sa-i urnim pe ciclisti din curtea DAVINO, intrucat in fata cramei este o zona cu gazon unde oamenii au inceput sa socializeze si sa se relaxeze dupa atata pedalat…..si degustat.

Am continuat drumul spre crama SERVE, pentru pranz, vizita si degustare. Ca de obicei, felurile de mancare pregatite de Terra Carpatica au fost excelente.

La SERVE am fost intampinati de Silviana, Nicole si Aurel Rotarescu, oenologul cramei, care ne-au prezentat crama si vinurile. Ca si vinurile DAVINO si cele de la SERVE sunt foarte cunoscute, neavand nevoie de nicio prezentare, cele doua crame fiind printre cele mai vechi din Romania post decembrista. Vreau totusi sa mentionez pinot noir-ul din gama Vinul Cavalerului. Pentru multi a fost o surpriza placuta !

In ceea ce priveste prezentarea cramei si a vinurilor facuta de organizatori, ce pot sa spun: au experienta, pasiune, credinta si mandrie in lucrul bine facut.

Personal am fost incantat sa-l reascult pe Aurel prezentandu-si munca. Pasiunea care i se citeste pe chip cand vorbeste despre vin, de SERVE si de munca la crama, nu te poate lasa indiferent. Silviana l-a secondat cu succes in prezentarea cramei si a istoriei acesteia.

Cred cu tarie ca in viata poti reusi in orice domeniu daca pui suflet - pasiune si daca te straduiesti sa fii profesionist.

Dupa vizita, ca si la DAVINO, ciclistii s-au retras pe gazonul din curtea SERVE.

Cred ca am descoperit o noua lege a fizicii, care ar suna cam asa: suma dintre efort, mancare, vin si un gazon verde racoros, egal o crestere necuantificabila a atractiei gravitationale. A fost nevoie de 3 organizatori energici si cu plamani care sa invinga aceasta lege a fizicii.

In cele din urma, cum a aparut si soarele dintre nori, am convins grupul sa se urce pe biciclete si sa ne indreptam spre cea de-a treia crama.

La Rotenberg am fost intampinati de Roxana, responsabil cu imaginea cramei, care ne-a condus in turul obisnuit si ne-a prezentat vinurile aflate la degustare. Apusul de soare s-a potrivit de minune cu rose-ul care a incantat participantii.

Cum trecusera 10 ore de la plecarea pe traseu, era timpul sa ne intoarcem la casele noastre. Dupa chipurile participantilor, pot spune cu mana pe inima ca s-au simtit foarte bine.    

In ceea ce priveste gazdele noastre, ca si data trecuta, s-au dovedit ospitaliere si foarte atente cu vizitatorii. Le multumim si pe aceasta cale !

Sanatate si la tura urmatoare !

Vlad Grigore Tanasie